Archivio degli IBLEI Home | Chi siamo | Mappa del sito | Ricerca | Contatti    

La storia ri Ronna Mara tinci a tanti

La lunga storia in versi, con risvolti comici, di Ronna Mara “tinci a tanti”, appartiene alla tradizione popolare. E’ significativo che Campanella l’abbia appresa dal padre: la storia ha degli evidente risvolti pedagogici per mettere in guardia i giovani dalle astuzie femminili e dalle trappole tese dalle donne per incastrarli in precoci matrimoni. Sotto il player, la trascrizione tratta da Accussì.

Trascrizione

A STORIA RI RONNA MARA “TINCI A TANTI”

Sugnu arruvatu a li vint’anni appuntu
e acciui nunn’aju né paci né abbientu
pienzu e ripienzu ca lu tiempu è juntu
ri pigghiari statu ri l’abbirsamientu.
Pirchì a starimi schiettu nun ci spuntu
travagghiu ccu sururi, peni e stientu
e nun puozzu ricupriri mai rinari
ca sempri aju la sacchetta a sbacantari.
Siddu li robbi m’a dari a lavari
‘nsumma ‘ntra sapuni, ‘ntra liscìa
sancu pi sancu mi fanu custari.
Se ‘nmuzzicuni m’a jiri a manciari
pi forza mi n’ajiri a la putìa
perciò macari ca uscu na bona jurnata
sempri aju la sacchetta sbacantata.
Se m’ammattissi na picciotta grata,
beda ri facci e beda ri parrari,
basta ca fussi pulita e anurata
casta e onesta quantu ciù possìa
e puoi macari ca nun avissi mancu sanari,
starimi schiettu fussi l’urtima jurnata
e rumani mi ni issi a maritari.

Oh chi viu! Diu ca la criò!
Viu na ronna ca splende pi li strati!
Ma chista nunn’è donna: è la luna ca spuntò!
Quannu è contra riecima ri stati
si perdirà lu nomu ri Tatò
e li miei carni essiri abbrusciati!
Cu li miei mori e cu la mia scienza
m’a veniri spusa pi putenza:

-Signorina vi salutu cu prudenza
sulu ulìa sapiri unn’è ca siti?
-Amicu miu nun b’autu cunfirenza
nun vi canusciu e nun sacciu cu siti
perciò a spiari a na ronna è maldicenza
massimamenti se nun la canusciti
e iu nun rugnu cuntu a tali genti

 

quannu ana essiri zozzi, sciocchi e imprudenti!
-Nun sugnu scioccu e nun sugnu imprudenti,
sugnu ‘mpicciutiedu umili e custanti
e lu miu aspiettu fu, ronna eccellenti,
ca lu miu cori vi ulìa p’amanti.
-Unni? Quannu? Affattu! Iu nun cumpriennu
tali paroli.
Parrati buonu ca è miegghiu pi bui
pirchì se mi faciti siddiari
ri li ma frati vi fazzu ammazzari!
-Oh! Comu ui, ronna, la putiti fari
ri fari ammazzari ‘mpicciuttu r’amuri?
E duoppu murtu iu ulìa turnari
unni rurmiti ui, ronna r’amuri,
e vi arruobbu lu cori e mi lu puortu
‘nta ddu luocu unni sugnu muortu…
-Ah! Mischina mia cosa suppuortu!
Pirchì ‘nsi leva ravanti ri mia?
Uomunu macabbunnazzu strammu e stuortu!
Pirchì aviti ansurtari la genti pi la via?
Iu vi scunciuru ca ri ‘ncuodo puortu
l’abutu ri la Vergini Maria.
Ma certu ca cu v’a luvari ri stu munnu
a essiri ‘mparu uostru macabbunnazzu!
-Ah! Sempri aju cianciutu a chistu munnu
pi li miei peni quantu su rausi.
Se vaju a mari mi jettu a lu funnu
ppi ssi uocci ca sunu stiddi luminosi
‘nta ssa uccuzza pi rienti ci sunu
oru brillanti e petri priziusi!
E ri li pieri finu a li capidi
Siti arurnata tutta stidi stidi
Uomu falaci nun sugnu ri chidi
ca vi puozzu cririri a ssi farsi paroli
quanti uomini farsi e midi midi
ca c’è stu munnu cu li finicori
e l’uomini sempri ata statu ‘ngannaturi
‘nfami maligni farsi e trarituri!
-Oh! Ronna gentili aviti fattu errori
l’uomini ri lu munnu nun su pari
ci su li farsi cu l’ingannaturi
ma chidi sinceri ci siemu macari.
E se ui ronna nun cririti chissu
pigghiu ‘ncutiedu e m’ammazzu ca stissu!
-Oh! Giovini bedu iu nun permettu chissu
ca ui pi na ronna b’aviti ammazzari,
ma se a ma matri passati pirmissu
duoppu vi ricu se vi uogghiu amari.
-Iu vi amu tantu e cu sinceru affiettu
ca vi rugnu luocu intra lu miu piettu.
Oh! Ronna gentile iu tuttu chissu vi permettu
E p’amuri uosciu passassi lu mari!
Vaju unn’è voscia matri e mi ci miettu a li pieri
pi falla arrimuddari.
Però avanti ca ri cca iu m’assuggiettu
lu voustru nomu m’ata palisari.
-Dia mi ciamu e tinitilu ‘mpiettu.
-Oh! Chi bellu nomu c’aviti eccellenti
e puru lu nomu v’aju a supplicari
ora uogghiu sapiri puramenti
ancu lu nomu ri la vostra mamma.
-Sugnu pronti a dirivillu francamenti
nomu cugnomu e puru unn’è ca stà.
Si ciama ronna Mara ”Tinci a tanti”
e sta ‘nta li casi ri li loca santi.
-Oh! Chi nomu bruttu e chi nomu seccanti
chi forsi mi schirzati amata Dia?
Si ciama ronna Mara “Tinci a tanti”
chi c’è paura ca a tinciri macari a mmia?
-Chi siti scioccu e chi siti gnuranti!
Ma matri è ronna ri calantarìa,
è na vera palummeda senza feli
ca ri la ucca sò nesci lu meli.
-Appuntu ca mi rati sti riveli
cuntenti comu a mmia nun c’è l’uguali
miegghiu mi n’accianassi‘nta lu cielu
sidu accansassi stu gran capitali.
Addiu mia cara Dia, ucca ri meli,
ucca r’aniedu e labbru ‘nsuccaratu!

-Tuppi tuppi Mara?
-Cu è venca avanti!
-Signura è ‘mpicciuttiedu intelligenti
vinni pi fari ‘nniscursu ‘mpurtanti
e ‘nsoccu v’a diri l’aju tuttu a menti
vinni pi ambasciatori e comu amanti
e su mi riciti ri sì sugnu cuntenti
ca lu miu cori pi spusa ulìa
a l’eccellenti figghia ri vossia.
-Giovini beddu canciati fantasia
ca comu lu sientu lu cori m’abbatti.
Comu l’a maritari armuzza mia
ca ancora ci feti a ucca ri latti?
-Signura stati riciennu na bugia
pirchì a stu tiempu li cani e li jatti
si vanu fannu l’amuri cu tanti
e cu ‘e sò mammi si finciunu santi.
-A chissi cu su? I picciotti travacanti?
Chidi ca a li sò mammi nun ci anu timenza.
No, ma figghia beda umili e custanti
chida è ancora è ‘nta l’età ri l’innuccenza
nun lu cumprenni chi vol diri amanti.
Sulu ca l’avi tutti li spirtizzi
‘nta li interessi e ‘nta li pulitizzi.
Appuoi nun b’avantu ri tutti li biddizzi
pirchì a ma figghia, nun la uogghiu avantari,
ma se vi parru ri li massarizzi
pi certu ca vi fazzu spavintari.
Fici na cutra tutta pizzi pizzi
ca mancu ‘mpitturi la putìa fari
pari ca javi li manu fatati
ri comu fa li cosi arraccamati!
-Signura tantu o spissu nun mi parrati
e uogghiu ca sti riscursa nun faciti
pirchì se a stu puntu lu piettu mi spaccati
ri certu a vostra figghia ci truvati
cu na ciavi r’amuri e na virrina
ca m’arrobba lu cori e lu ‘ncatina!
-Figghiuzzu, ssu riscursu nun camina
pirchì ui a ma figghia nun l’ata vistu mai.
-Signura, iu la vitti stamatina
mentri ca ja a la mastra la scuntrai
e na rosa, mi parsi, elissandrina
e comu la vitti mi n’annamurai
e subitu ri  vossia  m’aju ‘mfurmatu
pi finu a tantu ca l’aju truvatu.
-Oh! Quantu siti onestu e decuratu!
Abbasta ca prima vinistru ‘nti mia.
Ma se lu cielu vi c’a distinatu
iu vi la rugnu cu tanta allegria.
Però, figghiulu, avanti ca v’ata maritari
iu v’a diri ‘nsoccu ma figghia a vui vi pò purtari
ca duoppu nunn’aviemu nui a schifiari
comu tanti ci nnè senza decoru
ca prumettunu ricchizzi senza pari
e puoi nun janu mancu nu linzuolu!
‘Nti mia ci sunu cinquant’unzi ri rinari,
la robba a uottu e sirici unzi ri oru
sparti ri li infiniti complimenti
ca ci fanu l’amici e i parienti.
-A ora signura sugnu ciù cuntenti
pirchì sacciu la robba e li cuntanti
ma macari ca vossia nunn’ avìa nenti
mi la pigghiava pirchì ciercu amanti.
Iu mi ni vaju Mara, addiu cuntenti!
Eccu ca veni ma figghia risulenti
Mamma c’aviti ca siti cuntenti?
-Iu comu a ora nun vi c’a vistu mai
mu dimustrati ‘nto stessu parrari
e ‘nsoccu sapiti m’aviti a cuntari.
-Figghia ti lievu ri sti patimenti
ti lievi ri st’affanni e peni assai.
Penza ca siemu miseri e pezzenti
e nunn’aviemu mancu ‘nsanaru
perciò p’acquistari n’amanti
ci uonu mori e ucchi risulienti
e accussì sulu lu fini ci veni
ri passari st’amarizzi affanni e peni.
Ora iu mi ni vaju e tu apprufittatinni
e su ti vasa lassiti vasari
ma se ti rici ri fuiravinni
figghia mia, nun lu fari scappari!

Tuppi tuppi
-Cu è?
-Ma chi sula ti truovi amata Dia?
 Unn’è tò matri?
-Nun c’è, ma ora veni, forsi si n’a jutu ‘nti ma zia.
-A ora pari sudu mi uoi beni,
accuccia ssi labbruzza abbota a mmia
e se nun mi vasi e mancu ti ni fui
iu mi ni vaju e scurdari mi puoi
e pi mentri campi nun mi viri acciui!
-Sienti miu caru Tatò
se mi ni viegnu nun mi puortu nenti
pirchì li casci su tutti firmati.
-Na paura, abbasta ca ti puorti sulamenti
ssa uccuzza cu ssi labbra ansuccarati.
-Iu mi ni viegnu caru Tatò
fammi ‘nsoccu uoi, sugnu tutta tò!

-Oh Diu! La mia pinsata m’aggiuvò!
Mancu mi parsi ca la fici zita
ma idu, poviru crastu, comu capitau
ora quantu ciù prestu si marita.
Ora però pi falla ciù esatta e ciù complita
e pi farmi ri tutti accriditari
na puocu ri uci ma mettri a ittari...
Arrancati amici e arrancati cummari!
Ca ma figghia si ni fuìu, dda scialarata!
Ida ssa parti nun mi l’avìa fari!
Ma iu ora pi ‘mpegnu nun niesciu rinari…

(Quannu turnarru)

-Sabbanarica matri ni pirduna vossia?
-Birbanti! Scialarati e trarituri!
Comu ci cumpariti facci a mmia?
Cu rannimi tuttu ssu gran disanuri?
Ma unni ca iu mi ulìa disimpignari
ora pi ’mpegnu nun niesciu rinari.
 -A chissa a st’ura è a collira ca a vossia
a fa parrari…
però javi milli canni ri ragioni
ora ciuttuostu jemu accumitari
e nun ramu saziu a taluni.
-Unni?Quannu? Affattu!
Aviti abbogghia r’abbaiari!
E scattari vi putissi lu purmuni!
La robba l’aju e nun bi la uogghiu rari
pi la raggiuni ca bi ni fuistru.
-Sienti sienti a tò mamma ca vò fari na liti,
ma iu criru ca prima vi la riscurristru
ma se nun mi runa ‘nsoccu mi prummisi
ti lassu e mi ni vaju ri stu paisi!
-Eccomi sti paroli mi palisi?
Birbanti! Scialaratu e trarituri!
E ora ca m’avisti ‘nta l’ugni
mi uoi fari agghiuttiri tutti sti cutugna!
-A ‘nti zitti brutta canazza cu la rugna!
Ca ci curpa tò matri la maligna!
Ma sidu a gira a mmia pi sorti ‘ncugna
certu ci fazzu carriri la tigna!
Ora ti lassu ronna ‘ncannatrici
e cianci tu e tò mamma ca ti fici!